Fatadinport

Mai mult sau mai putin?

Mi-a picat fisa azi dimineata cand am deschis ochii pe la 6 fara 5, si singurul gand care imi trecea prin minte era strict legat de inca 10 minute de somn. Asa mi s-a dat peste cap toata dimineata( planuita cu o seara inainte[care si aia fusese planuita cu cateva ore inainte, dar desigur...cand telefonul suna, si nu te poti abtine sa raspunzi...asta e!] temeinic), pentru ca nu m-am multumit sa mai motai inca 10 minute, ci am dormit o ora intreaga. Astfel … nu am mai avut timp sa imi pregatesc micul dejun in consecinta nu am mancat de dimineata, pentru ca ma grabeam sa fac baie, sa ma usuc sa bla bla bla.

Ideea e ca … m-am intins mai mult decat imi permitea plapuma, si am piedut timp pretios. Timp in care puteam sa mananc pe indelete, sa ma uit la un episod din “How I met your mother” si si eventual fara sa ma grabesc sa imi aleg hainele.

Cred ca incerc sa spun ca … am mare nevoie de o reorganizare a vietii mele.

Incepand de la mobila din casa, pe care inca o simt usor straina [... si cred ca weekendul asta o sa incep sa mut mobila prin casa] cu toate ca m-am mutat de 2 luni acolo… si continuand cu toata socializarea care imi da mie orice program peste cap( cine ma cunoaste stie ca eu nu refuz nici o iesire, si mai nimic:P)  pana la o ordonare mai buna a hainelor in dulap, a cosmeticelor in baie, si … a gandurilor si sentimentelor mele.

Recunosc, m-am rupt o perioada de blog. Nu pentru ca nu as mai fi vrut sa scriu, nu pentru ca nu as fi avut idei…dar efectiv, nu puteam sa scriu. Era ca si cum aveam un blocaj peste care acum simt ca incep sa trec.

Si le multumesc celor care au fost langa mine.

Dacă citeşti asta, înseamnă că eu chiar mi-am făcut curaj şi ţi-am trimis-o.Deci, bravo mie.

Nu mă ştii foarte bine, dar tu m-ai ambalat,

iar eu am tendinţa de a mă plânge despre cât de greu e scrisul pentru mine.

Dar asta…asta e cel mai greu lucru pe care a trebuit vreodată să-l aştern pe hârtie.

Nu e nici o modalitate uşoară de a spune asta, trebuie s-o spun direct.

Am întâlnit pe cineva. A fost un accident.

Nu căutam asta. Nu ieşisem la agăţat.

A fost furtuna perfectă. Ea a spus ceva, eu am răspuns.

Apoi, tot ce ştiu e că vroiam să-mi petrec restul vieţii în conversaţia aia.

Iar acum am sentimentul ăsta puternic că ea ar putea fi aleasa.

E complet nebună…într-un fel ce mă face să zâmbesc, uneori tâmp.

E nevoie de multă întreţinere.

Ea eşti tu, Karen.

Astea sunt veştile bune.

Cele proaste sunt că nu ştiu cum să fiu cu tine în momentul ăsta.

Şi asta mă sperie de moarte.

Pentru că dacă nu sunt cu tine acum, am senzaţia că ne vom pierde în lume.

E o lume mare şi plină de suişuri şi coborâşuri,

iar oamenii ştiu foarte bine să închidă ochii şi să piardă momentul…   momentul care putea schimba totul.

Nu ştiu ce se petrece cu noi,   şi nu ştiu de ce ar trebui să-ţi pierzi încrederea pentru unul ca mine…

dar, la dracu, parfumul tău mereu îmi aminteşte de casă.

Şi faci şi o cafea excelentă.

Trebuie să se pună şi asta, nu?

Sună-mă.

Al tău, dar nu prea fidel,

Hank Moody.

Din Californication, sezonul 2 ep. 11.

Seara buna!

Palavragind cu Mihai despre niste pantaloni scurti…discutia a  deraiat putin. Sa …va arat.

Mihai: uite aici pisi
Mihai: http://www.libertatea.ro/stire/tonciu-a-calarit-un-mercedes-sl-600-245253.html
Mihai : sedinta foto
Mihai : eu ma las de meserie
Eu: =))
Mihai : astea fotografii …
Mihai : publicate si in ziar
Mihai: de larg tiraj
Eu: )))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Mihai : adica pana mea
Mihai: eu ma duc sa ma joc bambilici
Mihai: iar pe mihai il trimit sa-si schimbe aparatul pe acadele
Eu: bai, am ramas fara cuvinte.

Vorbeam despre pozele acestea:

1

2

3

sursa fot: e m u l t e . r o

Vorba lu Mihaita: daca astea sunt fotografii cu care sa apari in libertatea…da’ hai, libertatea ca libertatea, da’ e vorba in pana mea, si-n puii mei cu puf galbui…E VORBA DESPRE MERCEDES!!!

Eniuei.

Nici nu stiu cum o cheama pe pitzipoanca asta, cu bot tuguiat care se balacareste intr-o masina de sute de mii de euro, da’ macar are cur misto.

Da, am schimbat din nou tema!!!!

Dar imi place mult mai mult asta, decat prostia aia de tema care imi placuse mie din nu mai stiu eu ce motiv…

Eram oricum doritoare rau sa imi shimb tema. Radu imi zisese ca e banala..si nu a fost singurul.

Si am ajuns la tema asta. Sa-mi ziceti daca va place, si daca trebuie sa mai schimb ceva…such as vreun[txs. Sabina!]butonel ajutator pe ici pe colo.  Saracul Cico…

Desigur, domnul UzzY a trebuit sa faca misto de mine.

Am observat in ultima perioada ca am cunoscut fff multe persoane, din toate partile tarii. Cel mai mult olteni si banateni. De olteni m-am ferit o perioada ca mi se parea mie ca is ciudati, asta pana cand prin anul 1 de facultate m-am indragostit de un oltean. Ca mi-a trecut, asta e partea a doua…

Iar cu banatenii( imi povestise prietena mea Ioana, ca atunci cand s-a dus la facultate in Timisoara majoritatea oamenilor se uitau ciudat la ea cand zicea ca-i moldoveanca) ii alta treaba. Eu am avut doar experiente placute cu ei. Primul pe care l-am cunoscut a fost[si inca este] Mircea, care acum e putin suparat pe mine pentru ca nu mai apucam sa vorbim la fel de mult cum o faceam pe vremuri.;). Apoi l-am cunocut si pe George, si pe Valy…de fapt mai intai pe Vali(Bosioc, tipu’ de mai de sus, care face misto de mine) si apoi pe George.  Si pe cine mai stiu eu banatean? Hmmm…

Observ ca pana acum am pomenit numai nume de barbati. Chestia e ca am foarte multi prieteni de genul masculin. Si sunt toti foarte in regula.Desigur, am si prietene …  doar ca mai putine… It’s just that I  don’t know why.

Bai, eu voiam sa scriu acest post din cu totul alte motive.

Voiam sa anunt ca mi-am schimbat tema, …spre rusinea mea de 2 ori in decurs de o saptamana. Nehotararea asta!!!

Mai am 3 saptamani de chin. Parampampam!

I am twitter addicted.

Ok, tocmai a pornit Outta Here din nou.

Am mai descoperit o melodie si un video GE-NI-AL .1000 Txs to OLiX.

Enjoy!

A Polish immigrant went to the DMV to apply for a driver’s license.
First, of course, he had to take an eye sight test. The optician showed him a card with the letters:
‘C Z W I X N O S T A C Z.’
“Can you read this?” the optician asked.
“Read it?” the Polish guy replied, “I know the guy.”

From Mircea!