De dimineata…
Tuesday, October 7th, 2008Dimineata am inceput-o frumos. Sunt sarcastica dimineata.Foarte chiar.
E frig.Radet-ul inca nu se sinchiseste sa ne dea caldura, astfel incat dimineatza am nevoie de cel putin 10 minute de strasnice convingeri…si apoi ma aud zicand:”Morning Livia(care e fata harnica si mereu se trezeste cu jumate de ora inaintea mea)”…pe un ton care lasa de inteleg ca mi-e frig si ca vreau sa ma culc la loc. Ma ridic…ma duc la baie, si ma spal pe fata..Eh, parca asa e mai bine…Mananc.mancarea e fierbinte, si automat ma incalzesc…ma dezbrac.Imi place sa stau goala prin casa, dar din pacate aceasta placere s-a cam dus naibii din cauza ca e destul de frig in casa(sa revenim la RADET??) apoi ma imbrac.
Sushy se fataie pe langa mine.sau pe langa Livia. De cele mai multe ori pe langa Livia, k ea o alinta mai mult decat mine. Daca se gudura pe langa mine, e foarte probabil sa ii spun ceva de genul:”Nu ma mai pupa in fund, ca nu-ti maresc salariul”…asta insemnand, ai deja mancare si apa, de la mine ce mai vrei. Miau….zzzzzt d’aci!!!..
Ii zic liviei pe drum ca la cat de frig e afara, as prefera totusi sa merg in Iad. Ar fi cald, m-as bronza si intotdeauna mi-a placut sa port cornitze(in special cele puse de barbati am adaugat eu…). Livia rade
La metrou alta bataie. pe locuri, pe ziare pe locul din picioare…Fiecare zi e o lupta.
Imi place sa cred ca in fiecare zi castig. Ceva. si nu orice…
Apropos…iar am citit ceva, ce vreau sa cititi si voi, cititorii mei.
“Nici maine nu este prea devreme pentru viata“
Tu reusesti sa te bucuri intotdeauna de viata? Sa fii fericita doar pentru ca traiesti, pentru ca iubesti sau iti doresti sa iubesti, pentru ca cineva traieste doar ca sa te vada zambind sau pentru ca tu zambesti stiind ca este posibil ca nimeni sa nu raspunda zambetului tau, pentru ca speri si este minunat sa crezi, pentru ca niste raze palide si sterse de soare pot sa te faca sa uiti de furtuni negre si grele, pentru ca pur si simplu traiesti o viata cand nimic nu pare mai complicat decat sa te bucuri de ea?
Recunosc cu mana pe inima ca nu reusesc sa fac acest lucru zilnic. Jocul de-a viata si de-a bucuria ei imi iese ca la carte o data sau de doua ori pe luna. Restul timpului, sunt un om simplu, la fel ca ceilalti, mult prea prins de viata ca sa-mi fac timp sa ma insufletesc de ea. Zbucium pentru ca nu traiesc iubirea pe care mi-as dori-o, ingrijorare ca nu o sa reusesc sa ating tot ceea ce mi-am propus, alergatura si stradanie ca nu cumva mai tarziu sa-mi fac vreun repros, lacrimi pentru ca tocmai am esuat, zambete pentru ca tocmai am izbutit, satisfactie ca fac lucrurile care imi plac cel mai mult. Asta este viata. Asta este viata mea, a unui om cu nimic deosebit de ceilalti.”
Totusi, mie imi place sa zambesc in fiecare zi.
PS: Dar nu imediat ce ma trezesc!


