Pentru tine…
Tuesday, June 30th, 2009
Dacă citeşti asta, înseamnă că eu chiar mi-am făcut curaj şi ţi-am trimis-o.Deci, bravo mie.
Nu mă ştii foarte bine, dar tu m-ai ambalat,
iar eu am tendinţa de a mă plânge despre cât de greu e scrisul pentru mine.
Dar asta…asta e cel mai greu lucru pe care a trebuit vreodată să-l aştern pe hârtie.
Nu e nici o modalitate uşoară de a spune asta, trebuie s-o spun direct.
Am întâlnit pe cineva. A fost un accident.
Nu căutam asta. Nu ieşisem la agăţat.
A fost furtuna perfectă. Ea a spus ceva, eu am răspuns.
Apoi, tot ce ştiu e că vroiam să-mi petrec restul vieţii în conversaţia aia.
Iar acum am sentimentul ăsta puternic că ea ar putea fi aleasa.
E complet nebună…într-un fel ce mă face să zâmbesc, uneori tâmp.
E nevoie de multă întreţinere.
Ea eşti tu, Karen.
Astea sunt veştile bune.
Cele proaste sunt că nu ştiu cum să fiu cu tine în momentul ăsta.
Şi asta mă sperie de moarte.
Pentru că dacă nu sunt cu tine acum, am senzaţia că ne vom pierde în lume.
E o lume mare şi plină de suişuri şi coborâşuri,
iar oamenii ştiu foarte bine să închidă ochii şi să piardă momentul… momentul care putea schimba totul.
Nu ştiu ce se petrece cu noi, şi nu ştiu de ce ar trebui să-ţi pierzi încrederea pentru unul ca mine…
dar, la dracu, parfumul tău mereu îmi aminteşte de casă.
Şi faci şi o cafea excelentă.
Trebuie să se pună şi asta, nu?
Sună-mă.
Al tău, dar nu prea fidel,
Hank Moody.
Din Californication, sezonul 2 ep. 11.
