Eu sunt Dana. Roscata aia care e mereu zambitoare si cu gura la urechi. Da, aia sunt eu. si cred ca dintotdeauna am fost asa. Mai zaluda. Si poate uneori neserioasa. Cu inima mare si cu gura la fel de mare. Nu ma refer ca sunt iscoditoare, ci pur si simplu… am o modalitate olecuta mai dubioasa de a scoate lucrurile pe gura.
Da, oamenii care ma cunosc de mult timp… stiu ca sunt tipa directa. Din pacate, nu reusesc sa fiu tot timpul. Pentru ca exista oameni care pur si simplu, nu sunt capabili sa pescuiasca adevarul din cuvintele mele directe. Ghinionul lor. Si al vostru poate.
De cand sunt in Bucuresti m-am lovit de multe situatii, in care trebuia sa spun ceva sus si tare, si nu am facut-o. Pentru ca mi-a fost frica de socetate. Pentru ca societatea noastra se aseamana uneori cu filmele alea proaste, made in USA, in care liceenii il bat pe ala care poarta ochelari si aparat dentar. Ca e el mai special.
Nu bai fraierilor. Asa e el. Si asa sunt si eu. Si asa sunt multi multi altii.
Doar ca la naiba, ne ascundem dupa niste masti contrafabricate. Fix ca-n titlu.
Si uneori si eu sunt asa. Fiecare dintre noi tace uneori pentru ca asa ii cere societatea. Pai de ce?…societatea ne-a intrebat vreodata pe noi, daca NOI o acceptam pe EA?!
Nu.
Eu una nu vreau sa ma schimb pentru ca asa imi cere societatea. Daca preferatele angajatorilor sunt blondele, atunci insemna ca eu trebuie sa ma fac blonda?.. nu.
Daca preferatele barbatilor sunt femeile cu sanii mari, asta inseamna ca eu trebuie sa imi pun silicoane?.. nu.
Daca prietenilor mei nu le convine ca aud de la mine cateodata un “pentru ca ai fost prost”, cand si-o meritau, atunci inseamna ca trebuie sa tac?!…nu.
Si nici nu o sa o (mai) fac.
Nu o sa port niciodata ceva ce nu imi vine bine, doar pentru ca e “the lastest fashion” si pentru ca tipului dupa care imi curg mie balele, ii plac gagicile care se imbraca asa.
Nu o sa ma fac blonda ever, doar pentru ca blondele cu tate mari si curu’ mare au “succesuri”. Pot demonstra contrariul.
Nu o sa ma mai feresc sa spun ceva raspicat, pentru ca imi e teama de reactia celor din jur si de faptul ca ma vor izola. Si ca vezi Doamne, nu o sa mai ma placa.
Daca m-ar place pentru ceva ce nu fac cu placere si din tot sufletul, inseamna ca ei plac o persoana care nu exista. Si eu nu vreau asta.
Din momentul asta, din ziua/seara/dimineata asta vreau sa nu mi se mai ceara sa ma schimb. Pentru ca Asta sunt eu.
Pentru ca in Romania asta mare, sigur exista o mini societate in care sa ma incadrez si eu. voi gasi sigur prieteni care nu se supara cand ii cert din suflet. Pentru ca voi gasi acolo, undeva persoana mea. Care sa nu imi ceara sa ma schimb. Ci o sa ma acccepte. ASA.
Eu sunt Dana. Roscata aia care e mereu zambitoare si cu gura la urechi. Da, aia sunt eu. si cred ca dintotdeauna am fost asa. Mai zaluda. Si poate uneori neserioasa. Cu inima mare si cu gura la fel de mare. Nu ma refer ca sunt iscoditoare, ci pur si simplu, am o modalitate olecuta mai dubioasa de a scoate lucrurile pe gura.
Da, oamenii care ma cunosc de mult timp… stiu ca sunt tipa directa. Din pacate, nu reusesc sa fiu tot timpul. Pentru ca exista oameni care pur si simplu, nu sunt capabili sa pescuiasca adevarul din cuvintele mele directe. Ghinionul lor. Si al vostru poate.
De cand sunt in Bucuresti m-am lovit de multe situatii, in care trebuia sa spun ceva sus si tare, si nu am facut-o. Pentru ca mi-a fost frica de societate. Pentru ca societatea noastra se aseamana uneori cu filmele alea proaste, made in USA, in care liceenii il bat pe ala care poarta ochelari si aparat dentar. Ca e el mai special.
Nu bai fraierilor. Asa e el. Si asa sunt si eu. Si asa sunt multi multi altii.
Doar ca la naiba, ne ascundem dupa niste masti contrafabricate. Fix ca-n titlu.
Si uneori si eu sunt asa. Fiecare dintre noi tace uneori pentru ca asa ii cere societatea. Pai de ce?…societatea ne-a intrebat vreodata pe noi, daca NOI o acceptam pe EA?!
Nu.
Eu una nu vreau sa ma schimb pentru ca asa imi cere societatea. Daca preferatele angajatorilor sunt blondele, atunci insemna ca eu trebuie sa ma fac blonda?.. nu.
Daca preferatele barbatilor sunt femeile cu sanii mari, asta inseamna ca eu trebuie sa imi pun silicoane?.. nu.
Daca prietenilor mei nu le convine ca aud de la mine cateodata un “pentru ca ai fost prost”, cand si-o meritau, atunci inseamna ca trebuie sa tac?!…nu.
Si nici nu o sa o (mai) fac.
Nu o sa port niciodata ceva ce nu imi vine bine, doar pentru ca e “the lastest fashion” si pentru ca tipului dupa care imi curg mie balele, ii plac gagicile care se imbraca asa.
Nu o sa ma fac blonda ever, doar pentru ca blondele cu tate mari si curu’ mare au “succesuri”. Pot demonstra contrariul.
Nu o sa ma mai feresc sa spun ceva raspicat, pentru ca imi e teama de reactia celor din jur si de faptul ca ma vor izola. Si ca vezi Doamne, nu o sa mai ma placa.
Daca m-ar place pentru ceva ce nu fac cu placere si din tot sufletul, inseamna ca ei plac o persoana care nu exista. Si eu nu vreau asta.
Din momentul asta, din ziua/seara/dimineata asta vreau sa nu mi se mai ceara sa ma schimb. Pentru ca Asta sunt eu.
Pentru ca in Romania asta mare, sigur exista o mini societate in care sa ma incadrez si eu. voi gasi sigur prieteni care nu se supara cand ii cert din suflet. Pentru ca voi gasi acolo, undeva persoana mea. Care sa nu imi ceara sa ma schimb. Ci o sa ma acccepte. ASA.
Ah, inca ceva: nu ma intereseaza daca cineva din blogosfera romaneasca a mai scris despre… lista asta 
