D’ale casei. “Let’s start fresh”

Share Button
  1. La noi in familie exista un soi de regula nescrisa. Aceasta este: nici o masa fara carne. Eh, si cum saptamana asta deja facusem peste si curcan am zis sa bag si niste vita. Acuma, sursa (buna) de carne de vita am, am cumparat-o, intrebarea era … ce fac cu ea? Tot vazusem eu pe Paprika niste retete de tocana de vita cu vin sau bere si mi-am zis sa incerc si eu una. Am ales-o pe cea cu bere (neagra, hence the bitter taste of the final result). M-am apucat de pregatit, de adaugat, de amestecat in cratita. Vezi doamne, ca sa nu se prinda. Numai ca, la un moment da, am plecat putin din bucatarie – nu cred ca mai mult de 5 minute. Cand m-am intors, miros de ars. Subtil, dar l-am simtit. Iau cratita de pe foc, ma scarpin in cap si mut mancarea in alta … cratita. Desigur, pe fund, se prinsese mancarea si incepuse sa arda. Nu va mai spun ca si acum sta oala aia la inmuiat, ca n-am reusit sa o curat neam. Lectia nr. 1: nu s-ar fi intamplat asta daca aveam o oala cu fundul gros, caci focul era dat la minimum, zama era destula in oala, dar cum fundul cratitei era subtire, mi-a facut paguba.
  2. Tot legat de tocana de vita de mai sus, eu simteam ( caci gustam destl de des din ea in timp ce fierbea) ca e cam sarata. Si tot incercam sa o dreg. Ba cu un cartof, ba cu un morcov (cat inca mai avea timp sa fiarba) ba cu niste suc de rosii. Nimic. Nu era ocna, da’ mie mi se parea ca e sarata. Ii dau lu’ Bogdan sa guste si raspunsul lui a fost: “E bun, da’ ii mai trebuie sare!”. Poate sunt eu nebuna.
  3. De dimineata, sar din pat, vesela si agitata, sa ii fac micul dejun baiatului. Nu fac asta in fiecare dimineata, deci nu m-a gonit din bucatarie. I-am zis: “Da-te ca vreau sa iti fac un mic dejun cum am vazut ca mananca astia pe Instagram” (urmaresc io niste personaje care isi fac in fiecare dimineata chestii sanatoase). Planul meu era sa arate cam asa (link reteta si imagine):IMG_6529 Ceea ce nu a fost departe de ce mi-a iesit (doar ca n-am pisat avocado-ul ala, ci doar l-am taiat feliute) numa’ ca nah, galbenusul fiind moale nu stiam cum sa-l mananc si sa nu il pun tot pe mine. Si ma intreaba baiatul: Pai si pe Instagram acolo nu-ti dau instructiuni despre cum sa-l mananci? M-a bufnit rasul si i-am zis sa incercam data asta cum ne-o duce pe noi capul si-apoi am incerca si alte variante. Poza n-am ca ne era foame, arata bine, era cald. Intelegeti voi.
  4. On the other hand, am fost ieri la medic, unde, am fost informata ca am rosu in gat. Si ca e contagios (bine, si raceala e contagioasa). Am vrut sa ma ridic de pe scaunul de consultatie si medicul (care purta o masca pe fata) mi-a cerut sa nu ma apropii de el. Pentru ca sunt contagioasa. Dupa care mi-a prescris medicamente de 94 de lei. That felt good. NOT.
Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.