Imi aduc aminte de copilarie…

… de cele mai multe ori cand sunt in bucatarie.

Fie ca imi aduc aminte de laptele cu faina pe care mi-l facea mama (cel pe care prietenii mei il numesc colarez) si pe care mi-l servea cu dulceata de cirese amare fie ca ma gandesc cu nostalgie la cum ma cocotam pana in varful ciresului ca sa culeg niste cirese, care sunt cam de vreo 10 ori mai dulci decat cele cumparate din piata, ma apuc sa-mi fac ceva care-mi aduce aminte de casa.

In seara asta, facem un fel de garnitura pentru niste chiftele (recunosc, cu rusine, ca le-am cumparat din IKEA si le tin asunse in congelator). Aveam niste cartofi noi, i-am curatat, i-am taiat cubulete si i-am pus la fiert, impreuna cu o ceapa taiata rondele. Dupa ce au fiert, i-am scurs si apoi i-am pus la copt intr-o tigaie. Si cat stateam eu asa, uitandu-ma la ei, imi zic… ia hai sa arunc niste marar. Si arunc. Mirosea asa frumooooos :X.  Apoi ma gandesc ca is cam golasi asa, chiar si cu mararul ala. Si scot doua oua din frigider (oua de la mama, fix de sub gaina) le bat frumos si le torn peste cartofi. Minunat. Acum intervine partea complicata.

Mi-am adus aminte de o omleta speciala pe care mi-o facea bunicu’.  Si-o facea cam asa (sper sa-mi aduc aminte bine, caci n-am mai mancat de mai mult de 12 ani):

Batea niste oua, vreo 4,5 si adauga niste branza de vaci proaspata. Nu punea piper, marar, si alte mirodenii. Numa’ sare. Intre timp, se faccea mamaliga. Nu stiu cati dintre voi stiti, da’cand mamaliga se face (adica fierbe), fix dupa ce fierbe malaiul si inainte sa inceapa sa se intareasca, mamaliga e moale. Ai mei i-au zis dintotdeauna: GEANDRA.  Punea omleta la prajit, cu destul de mult ulei (pesemne pe vremea aia, colesterolul nu era in floare) turna mamaliga aia moale peste ea si amesteca. Nu va ganditi ca omleta iesea ca o pizza (ca asa crede nepotul meu ca trebuie sa arate o omleta). Era o amestecatura de bunataturi. Arata ca un terci. Dar era ceva minunat. Ganditi-va ca branza aia de vaci, proaspata, lasa nitel zer, care dadea o dulceata oualelor si mamaliga aia era asa de satioasa ca nu-ti mai trebuia altceva.

Poate o sa fac zilele astea (tre sa ma targuiesc cu mama sa-mi aduca branza proaspata si oua) si o sa va fac si o poza, doua. Doar asa, de pofta!

2 Replies to “Imi aduc aminte de copilarie…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.