Unii dintre voi stiu despre mine ca traiesc pentru a manca si nu invers, ceea ce s-ar putea traduce in experiente super misto cu mancarea si in experiente mai putin misto, pentru ca ma simt datoare fata de mine sa incerc tot soiul de lucruri. Acum vreau sa va povestesc ( de fapt am sa insirui, o sa vedeti voi) cateva … sa-i spunem povesti mai putin fericite cu si despre mancare, care, intre timp, s-au schimbat in bine. Desigur, au fost dati cand schimbarea asta nu a venit initial de la mine, dar a fost imbratisata apoi.

Am sa incep cu celebra si iubita supa de pui cu galuste. Aydiosmiodemimadre, cat am putut eu sa urasc aceasta supa. Nu doar in copilarie si adolescenta ci si dupa ce am venit la Bucuresti spre a gasi cainii cu covrigi in coada. Cand am fost mica ( la 7 ani) am fost operata de apendicita si vreo 4 zile n-am avut voie sa mananc nimic altceva decat supa (de legume) strecurata. Ever since, in mintea mea supa era legata cu fir rosu de spital, gust naspa – mama face niste ciorbe belea, dar la supe pe vremea aia nu m-a dat pe spate. Povestea face ca in urma cu vreo 3 ani am fost invitata la masa la prietenul meu acasa. Masa pregatita cu dragoste de mama lui. Mi-a servit supa de pui cu galuste. Pe unde o mai gustasem eu fusese cah si o ighitisem asa, doar de rusinea gazdelor, lucru pe care am crezut ca voi trebui sa il fac din nou, dar spre uimirea mea, am dat peste o supa aromata, cu niste galuste pufoase si bune. Nici acum nu pricpe exact rolul acestor galuste, dar de atunci, de fiecare data mananc supa aceasta cu placere.

Cum v-am mai povestit, la noi acasa carnea era la putere, fiecare fel de mancare avea pe langa sau in compozitie carne. Drept urmare, supa de rosii nu prea isi gasea locul la noi in gospodarie. Ei bine, tot in Bucuresti am mancat prima oara supa de rosii. Asa, simpla, nu m-a dat pe spate. Ce-i aia? Niste rosii cu legume si taitei si .. cah. Insa, am descoperit (tot la mama prietenului meu, care face o mancare tare, tare buna!) varianta de supa de rosii cu omleta, care este absolut senzationala. Calda sau rece, este hranitoare, gustoasa si tare, tare buna.

Daca e vara, nu-mi lipsesc din frigider pepenele rosu si salata de vinete. Salata mea de vinete are 9 din 10 cazuri ceapa (fara moderatie 😀 ) in ea si de ceva timp ma lipsesc de maioneza pentru ca pitong. Totusi, de fiecare data cand faceam salata de vinete prietenul meu zicea: “e buna, dar nu e ca a lu’ mama!”. O data, de doua ori, de mai multe ori pana cand am zis, ok, zi-i mamei tale sa faca salata de vinete sa vad si eu cum o face. Ei bine, o face cu usturoi. Da, probabil unii dintre voi sunt obisnuiti deja cu aceasta reteta, dar eu nu :)). In schimb am apreciat foarte mult  aceasta combinatie chiar daca nu mi se parea cea mai …potrivita.

Hummus. Printre primele dati cand am mancat acest sos (putem sa-i spunem oare sos, sau s-ar incadra si la fel de mancare?!) cel mai probabil nu am nimenit in cele mai bune locuri pentru ca la Nasser a fost dragoste la prima lipie si din momentul ala nu s-a dezlipit de mine. Am avut chiar curaj sa mananc si din alte locuri (ali baba, mega image) si mi-a placut chiar daca nu a fost la fel de bun.

Poate ar mai fi alte feluri de mancare, care, intre timp si-au schimbat tabara – de la contra la pro – ,dar acum nu le-am procesat. In schiiiiiimb, imi dau seama ca la dulciuri nu s-a schimbat nimic. In continuare zic pas dulciurilor cu ciocolata/cacao si le ador pe cele cu fructe si/sau crema de vanilie.

Ah, ah!! Mi-am adus aminte de un desert pe care inainte nu-l placeam si acum il ador. Supa de mucenici. :)). Cu toate ca in inima mea de moldoveanca nu ar trebui sa incapa si altceva in afara de mucenicii pufosi scosi din cuptor si insiropati cu multa sirop cu miere si lamaie si zahar si nuci, aceasta zeama cu scortisoara si nuca si cu optuletii aia simpatici imi place tare mult. Initial nu puteam sa trec peste “exista si alt fel de mucenici?!?!” “si e o supa?!?!”, dar uite ca am dat peste una buna si it got to me.

Acum ca am dat de la mine, astept sa vad cu ce ma surprindeti voi. Si sper ca aveti cu ce altfel viata voastra culinara nu-i destul de plimbareata!!

Bonus: ceva poza facuta de mine anul trecut in Bulgaria. Ne ingramadeam cu totii la un platou cu pui si legume, absolut demential. Inainte de platoul asta nu mancam dovlecel. Acum … lucrurile s-au schimbat 😉

WP_20140502_16_59_42_Pro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.