Asta atunci cand le ai la tine. Aparent, in ultima perioada mie mi-au cam lipsit cuvintele. Ultima perioada fiind cam ultimii doi ani… or so:)).

Nu am un motiv pe care sa dau vina ca nu mai scriu, sau daca ar fi… atunci ar fi cheful. Rabdarea. Lenea. And so on…

As avea despre ce sa scriu, hell, mi-am impuiat feed-ul de twitter cu o gramada de chestii din care puteau fi scoase posturi bune. Dar… nu. Eu prefeeer sa frec buha degeaba uneori si pur si simplu sa nu scriu un rand.

In seara asta mi-am facut o omleta. Va jur, cat am pregatit oule, tigaia, muraturile, aveam deja 5 fraze in cap pe care as fi putut sa le scriu. Cand am terminat de facut omleta, m-am asezat la masa sa mananc si puf…au disparut ideile. Zici ca mi le-a mancat pisica. Mno.

Nu stiu ce fel de perioada a vietii e asta cand vrei sa nu faci nimic si daca “faci” nimic atunci esti nemultumit ca ai pierdut timpul degeaba. Totusi:

Plus ca, uneori am impresia ca sufar de ADD (attention deficit disorder) which I don’t dar e o explicatie plauzibila. Mi s-a intamplat intr-o dimineata sa ma trezesc si sa vreau sa imi fac un 3 in1. Nu aveam si dupa 5 minute de contrazis cu domnul meu pe tema.. “nu, ma duc eu” “ba nu, lasa ca ma duc eu” mi-am tras salvarii pe mine, sosonii in picioare si am purces catre magazin. Cred ca am stat veo 10 minute caci m-am intors cu o traista plina de chestii…dar FARA 3 in 1. Macar l-am facut pe domnul meu sa zambeasca de dimineata!

Imi place sa ma joc..jocuri mici si de care devii dependent. Pe aceasta cale, va recomand Tiny Tower!!! It’s like the most awesome mobile game EVER!! Nu vreau sa ma contraziceti, imi place atat de mult incat nimic nu m-ar face sa imi schimb parerea.. Faza e ca..la inceput il juca iubitul meu si eu eram mega curioasa ce tot imbarliga el acolo, apoi de curiozitate mi l-am instalat si eu, mi-a explicat el cam ce si cum sa ii fac si dupa 3 zile il si intrecusem:D.El nu se mai joaca dar acum am ajuns aproape de stadiul in care trebuie sa ma joc mai mult pe ascuns pentru ca daca vede ca deschid iar aplicatia mancatoare de timp liber, o sa imi ia telefonul si o sa mi-l mai dea doar ca sa vorbesc la el..eventual.

Uite, nu e chiar asa de greu sa mai scrii uneori si pe blog. Hmm, ar trebui sa incerc sa o fac mai des.

Share on Facebook

Sunt sigura ca multi dintre voi sunteti curiosi ce promotii mai invart cei de la F64 )

Dati un click pe fotografia de mai jos si alea sunt!

Spor la comenzi si la facut cadouri frumoase;)

Share on Facebook

Luni seara, pe la orele 19:30, Cosmote Romania a organizat un cu flashmob #ler. Cu alte cuvinte, eu, Anca Duma si Ionut Tecuceanu (plus inca vreo 40 de tinerei) am colindat trecatorii din Sun Plaza.

S-au facut poze, filmulete, am fost aplaudati si imbratisati apoi.

Mai jos puteti urmari “prestatia” noastra si sunt sigura ca veti simti dorinta de a transmite macar un gand frumos catre COSMOTE Romania!

Share on Facebook

25 de ani si-am mai invatat ceva.

Share on Facebook

Fur (doar putin) obiceiul lui Cabral de a va ruga sa dati play si sa cititi.

In fiecare seara cand ajung acasa imi observ obiceiurile.

Intru, las cheia pe masuta din hol, ma duc in bucatarie si imi trantesc geanta pe un scaun si apoi ma duc in camera unde imi da haina jos si o pun pe un umeras si apoi ma intorc in hol pentru a ma descalta. Fara exceptie. In fiecare seara! Foarte rar imi dau geanta jos de pe umar in camera si la fel de rar imi pun cheile pe blatul din bucatarie. Asta doar cand fac cumparaturi in drumul spre casa.
Aseara, azi noapte si azi dimineata m-am gandit la un singur lucru. Cum ajungem sa ne observam obiceiurile? Cum le impartim in categorii? Cum le tratam pe cele care nu ne fac placere? De unde stim ca acelea ne aduc mereu neplaceri? Cat de constienti suntem de ele?

Uneori stau asa in pat si ma gandesc la mine, ma gandesc la ce fac eu, la cum fac eu lucrurile si practic, la cum s-au implementat aceste obiceiuri in viata mea de zi cu zi. Eu nu pot sa curat cartofii cu ustensila aia de curatat cartofi oricat m-as stradui. Nu dom’le, cutitul e sfant. De ce nu pot? Nu pentru ca as fi incercat destul ci pentru ca m-am obisnuit sa ii curat cu cutitul. Sunt pusa in situatii in care, cu siguranta am mai fost pusa si inainte. Si daca din unele invat cum sa ma comport, cum sa gandesc si cum sa reactionez… din altele parca nu invat nimic. Nimic! Nada, niente, nule!
Sunt lucruri care ma fac sa reactionez intr-un fel care ma da peste cap pur si simplu. Iar a doua, si a treia si a patra oara cand mi se intampla chestia aia, si CULMEA, eu tot asa reactionez. Ma las data peste cap de situatie si tind sa agravez in mintea mea totul (like… you know, overthinking) si pana la urma nu iese decat o mare harababura din care eu nu mai inteleg nimic, parca mi se acopera instinctele si tot ce pot sa fac e sa plang. Si plangi o data, plangi de doua ori. Da’ cand simti ca s-a spart o conducta in tine, incepe sa te deranjeze!

Stiu ca toate aceste greutati si task-uri in fata carora suntem pusi nu sunt degeaba. Stiu ca am ceva de invatat din fiecare situatie cu care sunt pusa fata-n fata. Asa ne dezvoltam, ajungem sa ne cunoastem si cumva, ne dam noi seama cum si de ce suntem diferiti, UNICI. Totusi, in toata unicitatea mea, acum sunt pusa in pozitia in care ma deranjeaza comportamentul meu in fata unor probleme, si CULMEA, regasesc cumva un pattern care imi spune “bai, uite, ai mai fost pusa in situatia asta, stii ca nu castigi nimic daca plangi ca un copil. Man-up!”.

So…astept recomandari de carti, filme, link-uri, ORICE care mi-ar putea oferi o alta viziune a unei probleme pe care eu o am si de care nu reusesc sa scap oricat de vesela si optimista as fi. Va multumesc!

Share on Facebook