Discutia din seara asta, de pe blog, dintre blog si mine… va fi in jurul specialistilor care SUNT specialisti pentru ca ei iegzista. Cred ca va fi un post plin de maciuci, aruncate in stanga si in dreapta, asa ca daca simtiti ca o sa va deranjeze, puteti sa le inlocuiti in mintea voastra cu cuvantul NULA.

Pam-pam.

Citesc pe Twitter ca Piticuuuuuu va vorbi despre Facebook si Google +. Pardoooon, ce?! .. Ca ce vorbeste Piticu despre G+? Ca ce??!?! Reprezentantul de onoare al piticilor care pazesc casele de pe Google plus?! Sunt chiar curioasa ce-o sa zica. “Eh, buna, eu sunt Piticu, sigur ma stiti si … am sa va vorbesc despre Feisbuc si Google plus. Sigur, toata lumea stie despre Feisbuc dar haideti sa va povestesc eu despre Google Plus. Google plus este un serviciu oferit de Google (Mai sa mori tu?!?!?!?! Google?!?!? Google HIMSELF?!?!?! Sigur nu e Yahoo?!?!) Da, cu siguranta este Google. Am citit pe Twitter.” Da, asa suna in mintea mea speech-ul lui Piticu. Cu ras pe fundal.

Apoi, dupa ce mi-am varsat putin naduful pe Twitter  am zis sa dorm. Dar nuuuu, rotitele mele deja se pusesera in miscare. Piticu ca Piticu, da’ daca era invitat alt blogger sa vorbeasca despre Google Plus? Pai, cred ca singurul avizat ar fi Florin Grozea, careeeeee printre muzica, twitter, concerte, repetitii, nevasta si ce mai face omu’asta.. are timp/chef/ sa posteze destul de des pe contul lui de Google Plus. In rest, mi se pare ca toti sunt o apa si-un pamant.

Poate nu ar trebui sa imi dau eu cu parerea, ca deh, io nu-s “blogger”. Eu sunt doar o fata cu un blog, ma citesc 30 de oameni si nici macar nu stiu care-s aia. Nu scriu pe bani, deci nu-s importanta (sau poate sunt, dar nu stiu eu inca) dar ma deranjeaza sa vad CA pe twitter suntem ZMEI, pe feisbuc – nu ne place sa ne expunem viata sociala, dar mai punem cate o poza de la un bairam, chef, pricomigdala, ca sa vada lumea pe unde umblu io- postarile curg garla. Totuuuuuuuuusi, pe Google+, TOTI bloggerii au cont. Frate, ai cont pe Google plus?! Nu… n-am. CUM SA NU AI??!?!?!?!?!… pai… ce-i aia?! Nu stiu, da’tre sa iti faci cont.

Si-si face bloggerul cont si … Exact.

Cu exemple concrete. Citesc (zilnic sau cand scriu ei ) 20+ bloguri . Hai sa si enumeram, ca sa nu ziceti ca vorbesc prostii.

1. Auras (Esti cu A, n-am ce-ti face). Baiatul asta scrie amuzant, destept, imi place, fac misto mai cu spor dupa ce citesc ce scrie el. Pe twitter e activ, pe feisbuc e activ, pe Google plus a postat de 2 ori in martie. Azi suntem in 12 martie. Neeext.

2. Anca Duma –  Scrie pe Google Plus cand posteaza ceva pe blog. Daca nu posteaza pe blog, scrie … ah, nu, nu scrie.

3. Matilda - Io o ador pe fata asta. Scrie mega, mega misto despre lots of stuff. N-a mai postat pe G+ de pe 25 februarie. Rusine!!!!

4. Claudia Tocila -  foarte frumos, o urmaresc pe peste tot. N-a mai scris pe G+ din 26 ianuarie.

5. Hoinaru -  daca as putea, mi-as printa 75% dintre postarile lui Hoinaru, le-as face cartulie si le-as da copiilor mei sa il citeasca pentru a fi maestrii sarcasmului cand vor creste. Sunt, totusi, dezamagita ca nu posteaza mai des pe google plus.

E 2 jumate noaptea, daca vreti va fac maine o lista completa. Ah, sa nu uitam de Makavelis, care are contul creat… si o sa vina si posturile cand … nu stiu, o sa pice Twitterul. Oh, sunt tare, tare curioasa cat de repede  o sa uitati cu totii de conturile voastre de Pinterest. Stiati ca aia de la Vodafone si-au facut pagina de Pinterest? Yeah, like anyone really cares.

Si inca ceva… E enervant jocul asta de-a piscotareala. Credeam ca prostitutia ESTE un TABU. Adica atunci cand te futi FACI SEX pe bani! Cand scrii… scrii. Nu faci sex. Nu incalci nici o lege morala!!! nu ati depus juramantul lui Hipocrate or anything ca sa faceti ditamai borsu’din toata treaba asta. Uneori, mi-e sila sa va citesc! Fie ca va lamentati ca unii sunt piscotari, fie ca va enerveaza ca altii va fac pe voi piscotari, fie ca SUNTETI sau NU SUNTETI piscotari. A fost fun, am ras, ha-ha-ha, da’ cand deja s-au facut toate mistourile posibile si imposibile pe o tema, deja devine lame sa mancam unde ne rahatim. Ok?

Share on Facebook

Daca nu m-as cunoaste si n-as sti despre mine ca sunt un om al poftelor, as crede aproape in fiecare zi ca sunt gravida. Watch this! De dimineata m-am dus la supermarket de unde m-am “aprovizionat” cu vreo 350 de grame de toba (geniala toba de la Meda) si cu niste sunca de curcan. Ajung acasa, am mancat in cam .. 5 minute, 200 de grame de toba (adica vreo 6 felii ) + vreo 4 bucati mari de pui shanghai cu cartofi prajiti si maioneza cu usturoi. Imi trecuse de mult foamea, dar nu ma mai puteam satura. Dupa amiaza, pe la …5, ma trece iar foamea. Am mancat restul de toba (si credeti-ma, daca mai aveam vreo 4 felii le topeam si pe alea!) si dupa aia am stat si m-am framantat 2 ore ca tot as mai fi mancat ceva si nu stiam ce. Ce? (intre astia doi de ce am mancat niste ciocolata) CE?!?!?! Parca as fi avut pofta de chinezesc…da’parca as fi mancat de la McDonalds… da’totusi, langa McDonalds e shaormeria de la Dristor, parca mi se face pofta de o shaorma. Hmm, da’ mi-e lene sa merg pana acolo (10 min. walk) parca as comanda niste fast-food. Ma uit pe site la Jerry’s pizza. Meeeeh. Ma uit pe site la PHD. Meeeeh. Sa comand de la vesnicul si prea-bunul Club 16? Intru pe site si vad: pizza, paste, salate. Hmm, parca as manca o salata cu niste dresing de iaurt si cu niste …. uau, deja incepusem sa deviez de la ideea de fats-food. Inchid laptopul si ma consult cu consortul. Ce facem?? Hotaraste tu ca io nu-s in stare. Raspunsul lui:”mie nu mi-e foame, nu-mi trebuie nimic”.  Mai omuleeeeeee, pe mine ma omoara poftele aici si tu nu vrei nimic???? Mbine.

Ma ridic din pat, ma duc in bucatarie, scot o conserva de peste (pe care am cumparat-o, la timpul ei, gandindu-ma ca o sa imi fie pofta) storc jumate de lamaie peste ea si da-i de infuleca. Consortului i-am facut doo sandvisuri, pe care cu tot “nu mi-e foame, nu-mi trebuie nimic” le-a infulecat mai repede decat am zis io peste.

Si-acum, sa am pofta.

Share on Facebook

Acum cativa ani, mai tinerica si necoapta fiind, imi faceam liste la inceputul anului cu ce vreau sa fac, cine vreau sa devin si multe bla bla-uri care erau importante pentru mine atunci si poate si doua zile mai tarziu. Va dati seama ca erau deja clasificate in categoria “fail de dinainte de a incepe”.

E la fel ca si cu o cura de slabit. Toate scopurile astea sunt cumva la fel. Aparent, la unii oameni, vointa nu se pune in miscare la fel de repede precum la altii.

Ca sa ma intelegeti mai bine, voi povesti cum am reactionat eu in niste situatii si mno, poate asa… mi se desteapta singurul neuron disponibil pe care il mai am in cap. Boing boing boing!

Eram in primul an de facultate, spre sfarsit. Eu am fost o fetiscana siluetica din liceu, nu eram nici prea grasa nici prea slaba, am avut mereu mici sunculite dar nu m-am putut bifa in categoria “grasa” pana in acel punct al vietii mele. In acel prim an am stat in chirie cu o prietena si amandoua am reusit sa ne ingrasam binisor. Nu eram scroafe, dar… aveam niste colacei de toata frumusetea. Simtindu-ma (putin) cu musca pe caciula, intr-o zi frumoasa de mai? (prin 2006) imi iau eu pantalonii, rolele si un maieu (cu buricul gol) si plec sa fac putina miscare prin IOR. Nu eram eu prea convinsa ca  e nevoie sa slabesc dar ma deranja ca nu imi mai puteam inchide blugii, ca tricourile stateau prea mulate pe mine, ca gafaiam cand urcam 3 etaje etc.. Cum ma miscam eu prin parc dau nas in nas cu un grup de liceence. Unele slabe, altele normale si o grasa. Da’ nu va ganditi ca era o grasa minuscula. Era o fufa obeza care a strigat dupa mine (!!!!!!) “faaaaaa, nu ti-e rusine cu suncile alea?”. Am avut un soc. SOC. Am vrut sa opresc timpul si sa o lovesc cu rautate in burta cu rolele mele. Am ajuns acasa, in continuare SOCATA si am zis ca trebuie sa fac ceva. Desigur ca nu am facut nimic, caci socul a trecut dupa vreo 3 zile. Sau mai bine zis,a  fost sters cu felii de pizza, hamburgeri si alte prostii. Totusi, in vara aia am slabit vreo 10 kile, fapt neprevazut de mine dar… cu un rezultat bun. aveam… 55-56 de kile. Apoi, dupa o alta jumate de an, am ajuns la 50 de kilograme (am 1.76 inaltime!). Needless to say ca imi puteai numara coastele daca stateam in pat si aveam o scobitura in loc de burta. Again, NU imi propusesem sa slabesc. Totul era pe fond nervos, stres si alte lucruri de care nu vreau sa imi mai aduc aminte.

sarim apoi … 4 ani in viitor, in  2010.

Lucram la Sety si imi placea la nebunie sa ma rasfat. Mostly ma rasfatam cu mancare. Mancam cam cat 3 perechi de cizme pe luna. Mult. Ajunsesem la 77 de kile. De 1 mai am mancat 13 mici, cartofi prajiti, vreo 2 pulpe si am baut si vreo 2 beri. Nu eram batoza da’ singurul lucru bun la toate kilogramele alea erau tatele (considerabil mai mari decat sunt acum!). Asadar, batozam, batozam si intr-o zi, culmea, tot de mai, am plecat la o catarare prin copaci cu o gasca de nebuni simpatici de pe twitter. Inainte sa plecam am mancat doua gogosi si vreo 2 hot-doguri (sa presupunem ca asta e varianta corecta a acestui americanism) moment in care am inceput sa fiu luata la misto. Radem, glumim da’… incepusem sa ma simt prost. Ma simteam rusinata si incepusem sa observ TOT ce inainte evitam sa vad. Partea buna e ca unul dintre nebunii din gasca (multumesc Cartoon) a gasit ac de cojocul meu si s-a gandit sa puna un pariu cu mine. Daca reuseam sa slabesc 10 kilograme pana la sfarsitul lui Iunie, atunci imi dadea nush ce bilete. I was really, really considering it. Drept urmare, the following day, Dana era la regim. Am mancat la greu piept de pui la gratar si branza din aia slaba, salate si mi-am interzis sa mai mananc dupa 6. Am fost si pe la sala cam o luna, da’ n-a fost de mine asa ca am tinut de reguli si i did my best.  Bai, a fost greu. Plangeam de pofta- nu de foame- de pofta!!!!! Eu nu-mi refuzasem nimic si acum sufletul meu le voia pe toate, din nou!! Dar eu nu si nu si-am reusit. Ma rog, am slabit vreo 9 kile si jumate pana la sf. lui iunie. As fi slabit si mai mult daca nu m-as fi angajat la AOL (era greu in ture sau in pauzele de 15 minute sa mananci mancare de regim) si nu as fi inceput cu infulecatul de sandvisuri si cola si dulciuri. Totusi, nu m-am mai ingrasat. Toata vara aia am ramas la 62-63.

Ei bine, vedeti voi… eu trebuie sa am un soc ca sa gasesc in mine vointa de a schimba ceva in viata mea.  Trebuie sa fiu ori pusa la zid, ori umilita, ori … sa plang pana cand simt ca lacrimile care-mi curg pe obraz, ustura. Sa simt in sufletul meu ca ceea ce pot pierde daca nu ma schimb, e mai important decat imi dau eu seama. Sa simt ca nu imi place ceea ce gasesc in minte.

Si daca ar fi sa imi propun ceva pe anul asta atunci imi propun sa fiu mai buna. Pentru mine si pentru cei care ma iubesc. Pentru ca ei sunt singurii care conteaza cu adevarat.

Share on Facebook

Tatal meu ii un om strasnic. Cand eram mica il ajutam sa stranga struguri ca sa faca vin si prune ca sa faca tuica. Aste-s bauturile de baza la noi in batatura, caci casuta mea a venit la pachet cu livada si vie si ti-e si rusine sa ai asa minunatii in spatele casei si sa nu te folosesti de ele. Faza ii ca acestea se beau cel mai adesea toamna tarzie – iarna, caci atunci te asezi langa soba, iti pui un vin fiert sau o tuiculita. Sa nu va mai zic ce visinata/cornata/afinata/capsunata face mama. Valeu, valeu!

Cealalta bautura pe care tata o consuma cu frecventa,vara, de cele mai multe ori dupa o tura de coasa, era berea. Tin minte, de parca ar fi fost ieri, ca imi dadea bani sa ii cumpar patru beri (cate doua pentru el si pentru unchiu’) si cand isi puneau in pahare sa bea, cerseam si io un paharut (nu de alta, da’ muream de pofta si mama ma certa daca beam prea mult). Eram fascinata de spuma, de acid, de sticla transpirata!!! Vedeti, amintiri pretioase.

Si uite-asa mi se face pofta de-o bere! Si e numai vina lu’ Chinezu, ca povesteste peste tot cat de buna-i berea Ciuc si apoi oamenii stau si poftesc. Pfuuu, ce-as bea o bere… dar sunt in timpul serviciului si nu pot decat sa imi notez in telefon sa nu uit sa  imi cumpar doua berici de la magazin, in drum spre casa.

Pana una alta, daca printre cititorii mei se regasesc bautori de bere, va provoc sa-mi spuneti care sunt motivele pentru care voi beti bere (intrebare furata de la chinezu) si daca vi-i drag de el (asa cum mi-i mie!) dati-i un vot acilisa, ca sa ma pot lauda eu apoi ca am tinut cu echipa castigatoare!! )

PS: va las sa va uitati la poza aceasta, ca sa vedeti cum arata doi oameni simpatici, seriosi si care beau bere! (poza furata de pe Chinezu.eu)

Share on Facebook

E prima data cand privesc arta cum ia viata. Sunt fascinata!!!