fata din port

Stiu ca probabil va vine greu sa credeti, dar eu am avut doar doua relatii serioase de-a lungul “existentei mele existentiale”. Prima mi-a marcat ultimul an de liceu, si a doua… studentia. Anii cei mai frumosi din viata.
Am decis sa povestesc despre ultima relatie (N:14.feb.2006- D: cand se sarbatoresc Sf. C-tin si Elena? 2008), pentru ca abia acum consider ca mi-au trecut piticii in legatura cu domnisorul respectiv.
Sa povestim deci.

Cand l-am cunoscut (more…)

Serios ca sunt.

Mama mereu zice ca seman cu tata. Desigur, spune asta cand e suparata pe mine.

Dar, sa va povestesc cum mi-am dat eu seama de acest lucru.

Era sambata, era frumos afara, eu aveam chef sa ….fac ceva. Si am inceput sa fac ordine prin casa. Am zis sa fac ceva si in balcon, care arata dezastruos. Ei bine, eu am 2 floricici. O aloe vera, crescuta ca o mica padure peste o masuta si inca o floricica, al carei nume nu il cunosc. Arata ca un cactus, doar ca sigur sigur nu e cactus. I-am facut si poze, doar ca nu am cablu de date. hihi, l-am pierdut.

Am curatat-o asa de bine, incat acum simt ca ne-am legat. Si are nevoie de un ol nou si mai mare si de pamant. Apropo, am vreo 4 pui de aloe vera. Care vrea, sa ceara.:P.

Rabdare, ca acum ajung unde trebuie. Problema mea cu florile este ca eu UIT de ele. Uit ca exista, uit ca sunt pe pervaz, uit ca au nevoie de apa. Siiiiii.. le pun apa, cam la 5 zile, asa.

Si aici incep sa seman cu tata.

Tata e cam uituc de felul lui…si eu sunt la fel.

Tata are ochii verzi…eu la fel.

Tata doarme. Mult….si neaga…..eu, la fel.

Tata mananca mult. Si se ingrasa….hihi, si eu(bine, aici cred ca seman cu jumate de populatie de glob.:)) )

Tata vorbeste putin. ….si eu…NOOOOOOOOT!!!

Ah…nu seman chiar asa de mult cu tata, doar ca el ma iubeste mult ..pentru ca trebuia sa fiu baiat. Dar a iesit o baietoaica!!…

Poate acest post, nu are …prea mult sens pentru voi, dar pentru mine are.

E un fel de-a spune…Te iubesc Tati!! chiar daca uneori ne scoatem peri albi unul altuia. Bine, eu mai multe ..inca.:P

Despre mama.

Mama m-a sunat azi. M-am speriat. Imi zic…ce naiba s-o fi intamplat…Hmmm hmmm hmmm. Raspund.

Aud vocea mamei. [Acea voce care imi spune: de ce mama naibii ai raspuns la telefon, ca acuma urmeaza o chelfaneala via-telefon pe cinste.] Si incepe sa tipe: cand am primit eu amenda. Eu?!?!…pai nu stiu mama, ca am primit mai multe. Cum?! Ai ce?!?!…mama, vezi ce te urechesc cand vii acasa!!!! (in sinea mea: mama, am 22 de ani, mai las-o in puii mei de urecheala, ca nu mai am 15 ani cand ma certai  o saptamana ca am luat 6 la teza la mate!!!)  mi-a mai aruncat doua cum ca trebuie sa se duca la primarie, si ca mi-o da mie sa o platesc.[yeah, right...din mirificul meu salariu din trei cifre, si alea exprimate-n RON o sa platesc 1 milion jumate sau cat mama naibii o fi amenda aia... hi hi..bine, mai vedem noi] si inchide. Asa direct, cum a si sunat. Si eu am ramas cu tensiunea in aer. Adica nu la nivelul apei cum era pana sa sune ea, ci undeva in AER!

Vreau sa punctez ca MAMA are un stil de a enerva omu….vaaaaaaaaaaai. Original. Si al dracului de enervant. Mama este o ridicatoare de tensiuni. Nu ma mir ca tata are probleme cu tensiunea si cu inima si ca e foarte rabdator. A avut cu cine sa se razboiasca toata viata.

Pentru ca mama…mama trebuie sa aiba primul cuvant, cel din mijloc, si ultimul. Adica ea tre’ sa zica si noi trebuie sa ascultam, sa inghitim pastila[amara] si sa executam. Nu e chiar genul meu sa fac asta si totusi azi am facut-o. De ce?!…Ca mi-au cumparat casa. Trebuie sa fiu recunoscatoare si cuminte. Deci…nu ma mai cert cu ei, zic ca ei si fac ca mine.

Si totusi,  care o fi treaba cu amenda?!…anul trecut am primit o amenda undeva prin octombrie. Imi era lene sa ma cert cu aia ca am luat tramvaiul in directia gresita, si ca nu am compostat biletul pe care il cumparasem pentru ca asta ar fi insemnat sa arunc 1.3 ron pe apa sambetei. Si i-am dat buletinul si am lasat-o sa isi faca treaba. Sau…o fi amenda pe care am primit-o acum 2 ani, din cauza ca nu am avut de unde sa imi cumpar bilet…Nu stiu.

Ideea e ca in general (75% din cazuri) sunt un calator corect.

DAR:

• daca nu am de unde sa cumpar bilet, nu merg o statie ca sa imi cumpar bilet.
• daca nu am timp sa imi cumpar bilet, nu imi cumpar.
• daca gresesc masina sau directia, si am bilet nu il compostez. Nu e nici vina mea, nici vina lor. Dar  eu tin la banii mei.
• Atat.

si cam asta e treaba cu mama.

Acum, imi spuneti si mie care sunt pastilele pe care tre sa le iau sa imi scada tensiunea?!

Intr-o zi, mama mea era plecata si tatal meu trebuia sa aiba grija de mine.
Aveam poate 2 sau 2 ani si jumatate.
Primisem cadou de curand un set de “cescute de ceai” si erau jucariile mele favorite.
Tata era in sufragerie si citea ziarele de seara cand eu i-am adus o cescuta de “ceai”, care de fapt era doar apa.
Dupa cateva cesti de “ceai” si multe laude pentru un ceai asa de bun, mama s-a intors acasa.
Tata a i-a spus sa astepte si ea in sufragerie sa ma vada pe mine cum ii aduc lui o ceasca de “ceai”, pentru ca eram “atat de draguta!”
Mama a asteptat si bineinteles ca eu am aparut in sufragerie cu inca o cescuta de “ceai” pentru tata, iar ea l-a privit cum o bea toata.
Apoi i-a spus (cum doar o mama poate sti…):
“Te-ai gandit oare ca singurul loc unde ea poate sa ajunga sa ia apa este toaleta?”

sursa: email.